- târcól
- s. n., pl. târcoále
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
târcol — TÂRCÓL, târcoale, s.n. (În expr.) A da târcoale (sau rar, un târcol) = a se învârti în preajma cuiva sau a ceva, a umbla de jur împrejur. – Din bg. tărkalo cerc, roată . Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TÂRCÓL s. (Olt. şi… … Dicționar Român
otrocol — OTROCÓL, otrocoale, s.n. (reg.; în legătură cu verbele a da , a face ) Ocol, târcol, raită; vraişte, ravagii. – cf. r o t o c o l , t â r c o l. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OTROCÓL s. v. raită, tur, tură. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
terpel — TERPÉL s. v. târcol. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime terpél s.n. (reg.) 1. târcol, raită. 2. rând. Trimis de blaurb, 09.03.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
gard — GARD, garduri, s.n. 1. Construcţie de lemn, de metal, de zidărie etc. care împrejmuieşte o curte, un teren, o grădină etc. ♢ Gard viu = plantaţie deasă de arbuşti, de forma unui gard (1), care serveşte la împrejmuirea unui loc sau ca element… … Dicționar Român
târcoli — TÂRCOLÍ, târcolesc, vb. IV. intranz. (Rar) A da târcoale. – Din bg. tărkolĩa. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 târcolí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. târcolésc, impert. 3 … Dicționar Român